Programeaza-te online


Please leave this field empty.

HEMIPLEGIA – afectare neurologica, sechelara, complexa

Hemiplegia, respectiv, hemipareza inseamna paralizia totala sau partiala a unei jumatati (stânga sau dreapta) a corpului, adica pierderea motilitatii voluntare si alterarea tonusului musculaturii membrelor pe o parte a corpului.

In functie de cresterea sau scaderea tonusului muscular, hemiplegia/ hemipareza poate sa fie spastica sau flasca.

Deficitul motor apare din cauza unei leziuni a caii piramidale, fascicul de fibre nervoase care merg de la cortexul cerebral pâna la diferite niveluri ale maduvei spinarii si transmit comanda de contractie muschilor.

Cel mai frecvent, leziunea se produce in urma unui accident vascular cerebral, (ischemic sau hemoragic), a unui traumatism cranio-cerebral, a unei tumori cerebrale sau a unei infectii a sistemului nervos central.

Pierderea comenzii centrale si modificarea tonusului muscular altereaza miscarea normala determinând diferite grade de dificultate pentru realizarea activitatii curente a bolnavului: mentinerea ortostatismului, mersul, hranirea, imbracarea, ingrijirea corporala.

Pe lânga deficitul motor apar si alte pertubari ale functiilor normale cum sunt : alterarea echilibrului, tulburari de coordonare, pierderea controlului sfincterian, dureri musculo-articulare, dificultate la inghitire (disfagia), tulburari de sensibilitate, tulburari de perceptie si comunicare (afazie, dizartrie), tulburari de vedere (hemianopsie), pareza faciala, tulburari de personalitate si emotionale (labilitate psihica si depresie), tulburari cognitive (atentie, memorie, gândire) ajungând in cazurile grave pâna la dementa.

Starea pacientilor tinde sa se imbunatateasca in timp, dar gradul de recuperare a functiilor si durata recuperarii depinde in primul rând de suportul extern (tratament de reabilitare si sustinerea familiei) oferit bolnavului.

In concluzie, hemiplegia inseamna aparitia unor deficienţe la nivelul diferitelor sisteme, rezultând o structura complexa de invaliditate, care impune necesitatea instituirii precoce a tratamentului de reabilitare a bolnavului si obligatia respectarii unui anumit calendar in vederea obţinerii unor rezultate favorabile, respectiv ameliorarea statusului funcţional, prevenirea sechelelor şi a complicaţiilor, obţinerea unui grad cât mai inalt de independenţa funcţionala, integrare socio-familiala şi profesionala, precum şi cresterea calitaţii vieţii.

Recuperarea bolnavului hemiplegic se face prin introducerea acestuia intrun plan de recuperare complex şi individualizat, nelimitat de timp, care incepe in secţia de terapie intensiva şi se continua intrun serviciu de reabilitare medicala cât si la domiciliul pacientului.

Studiile arata ca intârzierea mai mare de 2 luni, a tratamentului recuperator dubleaza perioada de reabilitare. In primele 6-8 luni de la instalarea bolii este necesar sa se faca recuperare continua. Este recomandata efectuarea unui program zilnic de 1-2 ore, in una sau doua etape, minim 5 zile/saptamâna, cel puţin in primele 2-3 luni de la debut. Ulterior, in condiţiile unei evoluţii favorabile şi a efectuarii independente a programului recuperator de catre pacient, şedinţele supravegheate pot avea loc de 2 ori/saptamâna, timp de minim 1 an (opinia experţilor).

Importanta tratamentului de reabilitare este enorma atât din punctul de vedere al beneficiilor aduse direct pacientului, cât si din punctul de vedere al societatii, bolnavul putându-si recâstiga autonomia pentru autoingrijire si uneori chiar activitatea productiva.

Activitatea de reabilitare a pacientului hemiplegic presupune o munca in echipa unde fiecare specialist are un rol bine stabilit şi la fel de important: medicul neurolog, medicul de reabilitare medicala, psihologul, kinetoterapeutul, fizioterapeutul, ergoterapeutul, ortezistul.

Tratamentul de recuperare se concentreaza in principal pe managementul disabilitatii si diminuarea handicapului .

Diagnosticul reprezinta prima veriga a acestui proces, in functie de acesta stabilindu-se atât strategia de recuperare cât si eventualele limitari in procesul de reabilitare.

Pentru intocmirea planului de recuperare, este nevoie de un diagnostic corect si precoce, tratament medicamentos bine condus, identificarea deficitelor si dizabilitatilor ca si a limitarilor individuale (patologie preexistenta) urmate de stabilirea si adaptarea interventiilor terapeutice la acestea, corespunzator telurilor optime pentru fiecare pacient.

Pacientul participa activ la elaborarea planului impreuna cu toţi membrii echipei de reabilitare si cu familia. Planul va fi revizuit şi actualizat in functie de evolutia pacientului pe parcursul derularii tratamentului.

Succesul terapiei este in foarte mare masura conditionat de gradul de colaborare a pacientului, trebuie sa reusim sa “impacam” pacientul cu boala sa, sa-l invatam ce inseamna reabilitarea in aceasta suferinta si cum sa foloseasca instrumentele pe care aceasta stiinta le are, pentru a-si controla si ameliora dizabilitatea indusa de boala.

Obiectivul principal al tratamentului este redobândirea independentei si cresterea calitatii vietii pacientului.

Obiectivele generale de tratament sunt:

  1. Combaterea durerii
  2. Controlul spasticitatii
  3. Cresterea mobilitaţii articulare si a fortei si rezistentei musculare
  4. Corectarea posturilor vicioase ale trunchiului si membrelor afectate
  5. Cresterea şi perfecţionarea controlului postural, a echilibrului, a coordonarii şi a patternelor corecte de miscare.
  6. Cresterea controlului motor, recâstigarea/perfecţionarea imaginii corecte a mişcarii
  7. Mentinerea – cresterea perfomantei membrelor neafectate
  8. Invaţarea mişcarilor paleative.
  9. Reeducarea mersului
  10. Reeducarea sensibilitatiiReeducarea vorbiriiReeducarea mâinii, recâstigarea abilitatiiReeducarea controlului sfincterianRecâstigarea si automatizarea mişcarilor uzualeCresterea si adaptarea capacitatii de efort;

 

Mijloacele de tratament sunt:

a. Tratament medicamentos stabilit de medicul neurolog si cardiolog

b. Tratamentul fizical-kinetic:

– Masajul terapeutic: sedativ si tonifiant

– Electroterapie antalgica: curenti de joasa si medie frecventa, ultrasunet, unde scurte, laserterapie, shockwave-terapie
– Terapia spasticitatii: curenti Huffschmidt, MDF
– Electrostimulare: curenti de joasa si medie frecventa
– Kinetoterapie : posturari corectoare si profilactice, Kt pasiva, pasivo-activa ( tehnici FNP), activa si activa asistata cu aparate si dispozitive speciale
– Terapie ocupationala
– Dispozitive ajutatoare – orteze, cadru, baston
c. Recuperarea vorbirii
d. Recuperarea cognitiva
e. Consiliere psihologica

Pacientul primeşte o fişa de tratament in care sunt consemnate procedurile stabilite in planul de reabilitare intocmit de membrii echipei in urma evaluarii clinice.

Durata tratamentului se stabileste in functie de complexitatea deficitelor si de complianta si implicarea bolnavului in procesul terapeutic.

Intensitatea si ritmicitatea procedurilor de tratament sunt adaptate fiecarui caz in parte. Timpul minim şi maxim dedicat fiecarei proceduri este individualizat in funcţie de toleranţa şi suportabilitatea pacientului, care depind de severitatea deficitelor, stabilitatea medicala, statusul mental şi nivelul funcţional.

Criteriile de includere in tratament sunt: pacient cu hemipareza spastica veche de 2 luni – 4 ani, absenţa unui istoric in sfera psihiatrica, funcţie cognitiva şi de limbaj suficiente, complianţa acceptabila la tratamentul de recuperare.

Criteriile de excludere sunt: pacienţii cu deficite severe cognitive şi de comunicare sau complianţa neadaptata cerinţelor programului de reabilitare.

La stabilirea diagnosticului, alaturi de examenul clinic folosim urmatoarele testele de evaluare: scala FIM (Functional Independence Measure) si aprecierea activitatilor zilnice ADL (Activities of Daily Living) si IADL ( Instrumental Activities of Daily Living) pentru evaluarea independenţei funcţionale, scala VAS pentru durere, scala Ashworth modificata pentru testarea spasticitatii, scala FAC pentru evaluarea mersului, scala Rankin si fisa de bilant al pacientului hemiplegic, testul MMSE (Mini Mental State Evaluation) pentru evaluarea starii cognitive, precum si testarea complianţei si increderii pacientului fata de tratament.

Pentru aplicarea tratamentului dispunem de: aparatura de electroterapie pentru generarea curenţilor de joasa si medie frecventa, ultrasunet si unde scurte, aparat pentru laser-terapie si shockwave-terapie, aparat pentru generarea de câmpuri magnetice de joasa frecventa; sala şi aparatura de kinetoterapie: masa, spalier, bicicleta ergometrica, pedalier, masa de terapie ocupaţionala, materiale si dispozitive pentru testarea si recuperarea sensibilitatii si a abilitatii, tensiometru pentru monitorizarea tensiunii arteriale in cursul tratamentului.

Combinarea medicatiei neurologice specifice cu procedurile recuperatorii amelioreaza deficitele, evita complicatiile si grabeste atingerea unor parametri functionali care sa asigure un anumit grad de autonomie.

Criterii de includere a pacientului cu AVC intr-un program complex de recuperare (Brandstater in deLisa): 1. Status neurologic stabil;
2. Deficit neurologic semnificativ persistent;
3. Dizabilitate care afecteaza cel puţin 2 din urmatoarele categorii: mobilitate, activitaţi de autoingrijire, comunicare, control sfincterian, deglutiţie;
4. Funcţie cognitiva suficienta pentru a invaţa;
5. Abilitate de comunicare suficienta pentru a lucra cu terapeuţii;
6. Abilitate fizica suficienta pentru a tolera programul activ;
7. Obiective terapeutice realizabile.

Combinarea medicatiei neurologice specifice cu procedurile recuperatorii amelioreaza deficitele, evita complicatiile si grabeste atingerea unor parametri functionali care sa asigure un anumit grad de autonomie.

Criterii de includere a pacientului cu AVC intr-un program complex de recuperare (Brandstater in deLisa):

1. Status neurologic stabil;
2. Deficit neurologic semnificativ persistent;
3. Dizabilitate care afecteaza cel puţin 2 din urmatoarele categorii: mobilitate, activitaţi de autoingrijire, comunicare, control sfincterian, deglutiţie;
4. Funcţie cognitiva suficienta pentru a invaţa;
5. Abilitate de comunicare suficienta pentru a lucra cu terapeuţii;
6. Abilitate fizica suficienta pentru a tolera programul activ;
7. Obiective terapeutice realizabile.
Ca multe boli neurologice si hemiplegia se caracterizeaza prin agravarea lenta a deficitelor, procedurile recuperatorii in acest caz având ca scop mentinerea unui grad de autonomie si intârzierea complicatiilor cu risc vital.

Menu Title